FRAGMENTE DIN PATERICUL EGIPTEAN

     

    INCEPUTUL SLOVEI A
    PENTRU AVVA ANTONIE
    *

    19. Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva Iosif cu dansii. Si vrand batranul (Antonie) sa-i cerce pe ei, a pus dinainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba ce este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea fiecaruia: inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif: tu cum zici ca este cuvantul acesta? Raspuns-a: nu stiu. Deci a zis avva Antonie: cu adevarat, avva Iosif a aflat calea, caci a zis nu stiu.
    *
    29. Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si cei doi il intrebau pentru gandurile sale si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele, i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte.

    PENTRU AVVA ARSENIE
    *

    30. Se spunea iarasi pentru el, ca in ziua sambetelelor, pe cand se lumina spre duminica, lasa soarele inapoia lui si intindea mainile la cer, rugandu-se, pana iarasi stralucea soarele in fata lui si asa sedea.
    *
    41. Se mai spunea, ca in toata vremea vietii sale cand sedea la lucrul mainilor lui, avea o carpa in san pentru a-si sterge lacrimile care picau din ochii sai si auzind avva Pimen, ca a adormit lacrimand, a zis: fericit esti , avvo Arsenie, ca te-ai plans pe tine in lumea aceasta. Ca acela ce nu se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu neputinta a nu plange.
    *
    42. Povestit-a avva Daniil pentru dansul, ca niciodata nu voia sa graiasca vreo intrebare din Scriptura, macar ca putea sa graiasca, de ar fi voit. Inca nici scrisoare degraba nu scria. Si cand venea la biserica cateodata, sedea dinapoia stalpului, ca nimeni sa nu vada fata lui, nici el sa caute la altul. Si era chipul lui ingeresc ca al lui Iacob. Era cu totul alb, incuviintat la trup, dar uscativ. Si avea barba lunga, ajungand pana la pantece iar perii ochilor cazusera de plans. Si era lung, dar se garbovise de batranete. Si aa murit in varsta de nouazeci si cinci de ani. A petrecut in palaturile fericitului intru pomenire, imparatul Teodosie cel Mare, ani patruzeci, facandu-se parinte al fiilor lui, Arcadie si Onorie. Si acolo a facut ani patruzeci, iar zece ani a facut la Troin al Babilonului celui de sus, in preajma Memfisului si trei ani in Canopul Alexandriei si ceilalti doi i-a petrecut iarasi la Troin si acolo a adormit, savarsindu-si calatoria cu pace si cu frica de Dumnezeu. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si mi-a lasat mie haina lui cea de piele si vesmantul cel alb de par si incaltamintele cele de coaja de finic. Si eu nevrednicul - zice avva Daniil - le-am purtat pe ele ca sa ma binecuvantez.

    INCEPUTUL SLOVEI V
    PENTRU AVVA VISARION
    *
    12. Au povestit ucenicii lui avva Visarion pentru viata lui: asa a fost, ca una din pasarile cele din vazduh, sau din pesti, sau din jivinele cele de pe uscat, fara tulburare si fara grija de casa, nici pofta de vreun loc n-a stapanit sufletul lui, nici saturare de bucate, nici agonisire de avere, nici puterea de carti ci cu totul s-a aratat desavarsit, slobod de patimile trupului, cu nadejdea celor viitoare hranindu-se si cu intarirea dreptei credinte si sprijindu-se, rabda ca un rob aici si acolo, in ger si in golatate petrecand, de vapaia soarelui arzandu-se, fara de acoperamant fiind totdeauna. Traind prin prapastiile pustiilor, ca un ratacit si prin latimile cele nelocuite ale nisipurilor de multe ori, ca printr-un noian umbland. Iar de s-ar fi intamplat sa vina la vreun loc, unde isi au calugarii viata cea de obste, afara de usa sezand, plangea. Si ca unul ce s-ar fi aruncat afara de mare din vreo spargere de corabie, se vaieta. Apoi iesind vreunul din frati, de-l gasea ca pe un cersetor din saracii cei din lume, jalnic il intreba, zicand: ce plangi omule? De ai trebuinta de ceva din cele de nevoie, din cate ne este noua cu putinta, vei lua, numai intra inauntru de mananca cu noi la masa, ca sa dobandesti mangaiere. Iar el raspunde, ca nu poate sa ramana sub acoperamant, pana nu va vi aflat avutia casei sale, zicand ca a pierdut multa bogatie prin multe feluri de pricini. Ca si in talhari de mare am cazut, zicea el si spargere de corabie am patimit si din neamul meu cel bun am cazut, necinstit din cinstit facandu-ma. Iar acela, din cuvintele lui umilindu-se, intrand si luand paine, ii da zicand: ia aceasta, parinte, iar celelalte: mosie, neam si bogatia care ai zis, ti le va da Dumnezeu. Iar el inca mai mult jelindu-se, striga zicand: nu stiu, de voi putea afla cele ce am pierdut. Dar mai multa bucurie imi va fi mie, primejduindu-ma pururea in fiecare zi spre moarte, neavand odihna de necazurile mele cele fara numar. Ca mi se cade des umbland, ratacindu-ma sa savarsesc alergarea mea.

    INCEPUTUL SLOVEI Z
    PENTRU AVVA ZAHARIA
    *
    5. Zis-a avva Pimen, ca a intrebat avva Moise pe avva Zaharia, cand era aproape sa moara, zicand: ce vezi? Si i-a zis: nu este mai bine a tacea, parinte? Si i-a zis lui: asa, fiule, taci! Si in ceasul mortii lui sezand avva Izidor, cautand la cer a zis: veseleste-te, fiul meu Zaharia, ca ti s-au deschis tie portile Imparatiei cerurilor.

    INCEPUTUL SLOVEI P
    PENTRU AVVA PIMEN
    *
    1. S-a dus odata avva Pimen, cand era tanar la oarecare batran, sa-l intrebe de trei ganduri. Deci dupa ce a venit la batranul, a uitat pe unul din acele trei si s-a intors la chilia sa. si cum a pus mana sa deschida incuietoarea, si-a adus aminte de cuvantul pe care l-a uitat si a lasat incuietoarea si s-a intors la batranul care i-a zis: degrab ai venit frate. Si i-a povestit lui: cand am pus mana mea sa iau incuietoarea, mi-am adus aminte de cuvantul pe care il cautam si n-am deschis, pentru aceasta m-am intors. Si era departarea caii foarte multa. Si i-a zis lui batranul: al ingerilor Pimen, adica pastor(1): si se va grai numele tau in tot pamantul Egiptului.
    1. Caci Pimen in limba elineasca inseamna pastor
    *
    107. Sezand odata avva Isaac la avva Pimen, s-a auzit glas de cocos. Si i-a zis lui: sunt vietati aici, avvo? Iar el raspunzand, i-a zis: Isaac, de ce ma silesti sa vorbesc? Tu si cei asemenea cu tine ii auziti pe acestia, iar cel ce se trezeste, n-are grija de acestea.

    INCEPUTUL SLOVEI S
    PENTRU AVVA SILUAN
    *
    4. Sezand odata avva Siluan in muntele Sinai, s-a dus Zaharia, ucenicul lui, la o ascultare si i-a zis batranului: sloboade apa si uda gradina. Iar el iesind, si-a acoperit fata cu culionul si numai picioarele i se vedeau. Deci a venit un frate la dansul in acel ceas si vazandu-l pe el de departe, a inteles ce a facut. Intrand fratele la dansul, i-a zis: spune-mi avvo, pentru ce ti-ai acoperit fata cu culionul si asa udai gradina? Iar batranul i-a raspuns: fiule, ca sa nu vada ochii mei pomii si sa se smulga mintea mea de la lucrarea ei prin dansii.

    PENTRU MAICA SARA
    *
    3. Se spunea pentru dansa ca deasupra raului a petrecut, locuind saizeci de ani si nu s-a aplecat sa-l vada.

     

    CUVINTE FOLOSITOARE ALE SFINTILOR BATRANI CELOR FARA DE NUME

    ASEZATE IN CAPITOLE

    CAPITOLUL I.
    PENTRU FARA DE GRIJA SI LINISTEA CU TACERE
    *

    23. Oarecine a povestit ca niste filozofi au voit sa ispiteasca pe niste monahi. Trecand cineva bine imbracat i-au zis lui: vino incoace! Iar acela suparandu-se, i-a certat. Deci a trecut un alt calugar si i-au zis lui: tu, calugare, batrane rau, vino incoace! Iar acela a venit si l-au lovit filozofii peste obraz, iar el a intors si pe celalalt. Aceia indata s-au sculat si i s-au inchinat lui zicand: iata, acesta cu adevarat este calugar. Si punandu-l intre dansii, il intrebau: ce faceti mai mult decat noi in pustie? Postiti? Si noi postim. Privegheati? Si noi priveghem. Ce faceti dar mai mult decat noi sezand in pusite? Batranul le-a raspuns: noi nadajduim spre darul lui Dumnezeu si ne pazim mintea. Si i-au zis aceia: noi aceasta n-o putem face. Si folosindu-se l-au lasat.

    CAPITOLUL VII
    PENTRU MULTE FELURI DE NALUCIRI SI INSELACIUNI DIAVOLICESTI, CU CARE AMAGESTE SI INSEALA VRAJMASUL PE MULTI, VRAND SA-I SMINTEASCA DIN CALEA MANTUIRII, SA-I DEPARTEZE DE DUMNEZEU SI SA LE FIE IN ZADAR OSTENEALA LOR
    *
    5. Unui oarecare frate i s-a aratat diavolul intr-o noapte, in chip de inger luminat si i-a zis lui: eu sunt Gavriil si sunt trimis sa-ti aduc o veste buna. Iar fratele i-a raspuns: cred ca vei fi fost trimis la altii, caci eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad ingeri. Aceasta zicand a pierit vicleanul dinaintea lui si s-a facut nevazut.
    *
    6. Spuneau parintii despre un batran oarecare, ca sezand in chilia lui si nevoindu-se spre mantuire il vedea aievea pe diavol umbland si-l hulea. Iar diavolul vazandu-se pe sine ca de multe ori este batjocorit de acest batran, i s-a aratat lui, zicand: eu sunt Hristos! Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii. Zis-a diavolul: pentru ce iti inchizi ochii? Cauta de ma vezi, ca eu sunt Hristos. Raspuns-a lui batranul: eu nu voiesc sa-L vad pe Hristos cu ochii mei in lumea aceasta. Acestea auzind diavolul, s-a facut nevazut.

    CAPITOLUL XXII
    PENTRU RUGACIUNE
    *
    56. Povestit-au niste frati, zicand: odata am mers la un batran si dupa obicei, facandu-se rugaciune, dupa ce ne-am inchinat intre noi, am sezut. Si dupa ce am vorbit, vrand sa ne ducem, am cerut sa se faca rugaciune. Iar unul din parinti a zis catre noi: de ce? Dar nu v-ati rugat? Si-am zis: cand am intrat parinte, s-a facut rugaciune si am vorbit pana acum. Zis-a batranul: iertati, fratilor, ca sezand cu voi un frate si vorbind, a facut o suta si trei rugaciuni. Dup ce a zis el aceasta, a facut rugaciune si i-a slobozit.
    *
    34. Povestit-a un ucenic despre staretul sau ca timp de douazeci de ani nu a dormit pe coaste, ci pe scaunul la care lucra, sezand, dormea. Si in toti anii acestia manca la doua zile odata, sau la patru, sau la cinci. Iar cand manca, avea o mana intinsa la rugaciune, iar cu cealalta manca. Si intrebandu-l eu - zice ucenicul - pentru ce facea aceasta, a raspuns batranul: judecata lui Dumnezeu am pus-o inaintea ochilor si nu o pot suporta. Odata iesind batranul si aflandu-ma in curte dormind, a stat deasupra mea si a plans si tanguindu-se zicea: oare unde este gandul acestuia, ca doarme fara grija!

    Acest text a fost preluat dupa editia Arhiepiscopiei de Alba Iulia si editat cu ajutorul lui Andrei Stirbu din Bucuresti. Textul apare si la http://homepages.go.com/~stirbu/pateric.html.