Autoritatea unică

          Când Hristos a spus: "…Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Cel Ce este în ceruri." (Matei 18.19), El vorbea foarte specific Discipolilor si urmasilor lor apostolici, asa cum se poate vedea din orice studiu oricât de fugar asupra contextului învătăturii sale, în special asa cum apare în lumina lui Ioan 20.21-23.  Pavel a recunoscut autoritatea Apostolilor când a plecat spre Ierusalim pentru a li se prezenta în urma convertirii sale dramatice pe drumul spre Damasc.

          Episcopii si preotii pot să cadă de acord în ce priveste disciplina în Biserică, doctrina, pot să accepte căinta celui care îsi mărturiseste păcatele. Modelul guvernării bisericesti stabilit de Hristos nu se bazează pe decizia unui 'papă' atotputernic, fie el din Roma ori din Tulsa, Oklahoma, vorbind 'infailibil', ex-cathedra, sub forma unui mini-papă evanghelic, unei denominatii sau unui imperiu para-bisericesc, ori interpretându-si 'Biblia' infailibilă în afara contextului Bisericii.

          Asa cum am văzut de la Eusebiu, autoritatea Bisericii Ortodoxe este colegială; când 'doi sau trei', în pozitii de legitimă autoritate apostolică, hotărăsc ceva, 'va fi legat atât pe pământ cât si în cer'. În astfel de cazuri, se va stabili ceea ce hotărăsc Apostolii si episcopii, succesorii lor în Biserică. Asa au apărat doctrinele cele sapte sinoade ecumenice -doctrine pe care Protestantii oricum le acceptă, desi nu vor să recunoască autoritatea celor care le-au apărat de erori. În felul acesta a functionat Biserica Ortodoxă de-a lungul veacurilor, din vremea lui Hristos. "Aceasta s-a făcut pentru a corecta schisma, ca nimeni să nu poată să sfârtece Biserica lui Hristos, apropiind-o la sine."[i]

Continuare
Cuprins