Pacienti nenăscuti sau victime?

          Corectitudinea viziunii Bisericii asupra vietii pruncilor nenăscuti este reafirmată dramatic de către practica chirurgicală modernă pe copiii nenăscuti. Astăzi se efectuează operatii salvatoare de viată pe pruncii din pântec. În timpul unor astfel de operatii desfăsurate la sfârsitul anilor '80 la Universitatea California din San Francisco, pruncul este 'născut' temporar: este supus unei incizii chirurgicale, apoi este pus înapoi în pântec  pentru a-si continua mai departe cresterea după ce o operatie chirurgicală complexă de salvare a vietii.[1] Majoritatea pacientilor fetali creati în aceste proceduri chirurgicale salvatoare de viata suferă de una sau alta din următoarele: hidronefroza progresivă, hernie congenitală diafragmatică sau teratomă sacrococică.  Pe lângă aceasta, au mai fost, asa cum Dr. Harry Jacee relatează în Jurnalul de pediatrie, un număr încurajator de rapoarte ale tratamentelor nechirurgicale de fetusi cu palpitatii la inimă neobisnuit de mari care au reusit.[2]

          Printr-o simetrie perversă, în timp ce aveau să se dezvolte tehnici medicale noi pentru tratarea pruncilor din pântec, s-au înregistrat, pe de altă parte, o serie de 'progrese' în metodele abortive destinate pentru a ucide prunci pe deplin dezvoltati, la fel de formati ca si cei tratati în pântec.

          Jurnalistul Jenny Westburg, într-un articol important, D&X: Sumbra tehnologie pentru victimele avorturilor explică aceste 'progrese'.[3] În septembrie 1992 relatează Westburg, o nouă procedură pentru avorturile de trimestru doi si trei avea să fie discutată la Seminarul Federeatiei Nationale de Avort (FNA) în Dalas. Dr. Martin Haskell, specialist în avorturi, din Cincinnati, a prezentat o lucrare stiintifică descriind 'procedura'. Noua tehnică avea să se numească 'dilatare si extractie'. Haskell a numit metoda 'D&X' pentru a o distinge de metoda standard D&E ('dilatare si evacuare'). D&X diferă de D&E prin aceea că pruncul nenăscut este îndepărtat intact în loc să fie dezmembrat în uter. Copilul este ucis prin aspirarea tesutului nervos într-un orificiu la baza craniului pe care doctorul îl face cu o pereche de foarfece chirurgicale neascutite. Aceasta se întâmplă în timp ce capul copilului în viată se află încă în pântecul mamei, după ce trupul pruncului a fost tras afară cu picioarele înainte.

          Haskell recomandă procedura D&X pentru avorturile de semestru  doi si trei. Metoda clasică D&E prezintă 'probleme de natură tehnică' în perioadele de sfârsit de sarcină datorită 'duritătii tesuturilor fetale în acel stadiu de dezvoltare'. În consecintă, majoritatea avorturilor din această perioadă au fost realizate prin metode de instilatie care pun si ele în pericol viata mamei; mai mult decât atât, nici o metodă de instilatie nu garantează moartea pruncului, ceea ce pentru medici este un pas înapoi.

          Cum D&X evită problemele ce survin în cazul dezmembrării de semestru doi si trei, metoda poate fi folosită în această perioadă. În timp ce Haskell a întrebuintat D&X pentru gestatia de 26 de săptămâni, el a citat experientele altui medic pentru a dovedi că metoda D&X poate fi folosită pentru avorturile de trimestru trei. Dr. James McMahon de la Centrul Medical McMahon si Centrele Chirurgicale Eva din Los Angeles si Tarzana, California se foloseste de D&X pentru a avorta copii de 32 de săptămâni 'sau chiar mai mult', potrivit Esetburg. Pentru a folosi D&X în semestrul al treilea sunt necesare doar câteva modificari, inclusiv dilatatia cervicală aditională si un timp de operatie mai scurt. Haskell, potrivit lui Westburg, spune că a operat 700 de avorturi D&X. D&X este atât de asemănător pruncuciderii încât atunci când o studentă  l-a surprins pe Haskell operând un avort D&X în 1989, reactia ei a fost să cheme politia.[4]

          Procedura D&X începe cu 'dilatatie progresivă'. Cervixul este initial dilatat până la 9-11 mm, cu dilatatori mecanici (laminaria sintetica sau Dilapina), care sunt lăsati să-si facă efectul peste noapte. În dimineata următoare Dilapina este înlocuită cu o a doua insertie din acest produs (15-20). Din nou se lasă peste noapte. Dilatatia provocată de Dilapina poate cauza crampe grave, la nevoie tratate cu anestezice. Operatia propriu-zisă are loc în ziua a treia. După îndepărtarea Dilapinei, medicul sparge membrana (dacă apele pacientei nu s-au rupt deja) si lasă să se scurgă lichidul amniotic, apoi plasează un dispozitiv cu ultrasunete în abdomenul mamei si localizează membrele fătului. Cu un forceps mai mare apucă de unul din picioare. Îl trage apoi, fortând fătul să stea cu picioarele spre în afară, până când întreg piciorul fătului a trecut prin orificiul nasterii.

          În etapa următoare, folosindu-se de mâini de această dată, doctorul extrage trupul fătului printr-un procedeu asemănător cu cel al nasterii prin bresa vaginală. Mai întâi este tras celălalt picior al copilului, urmat de umeri si brate. Capul copilului rămâne, 'de obicei', interiorul uterului, fiind prea larg pentru a trece prin spatiul cervical.

           Se trece apoi la pasul următor pe care, potrivit lui Westburg, Haskell îl numeste eufemistic 'decomprimare cranială fetală'. Cu o pereche de foarfeci neascutite doctorul străpunge capul copilului de la baza craniului. Apoi deschide fortat foarfecele aflate încă în craniu, pentru a lărgi rana. După ce le-a îndepărtat doctorul inserează în rană un cater ce aspiră tesutul nervos al fătului, 'evacuând astfel continutul craniului'…Cu tubul aspirator încă în functiune, doctorul trage afară rămăsitele fătului din corpul mamei, dă la o parte placenta cu forcepsul si curătă suprafata uterului cu o chiuretă ascutită apoi cu una mai groasă. După Haskell femeia îsi 'revine' repede: este din nou pe picioare în treizeci de minute, iar în două ore este deja externată. Haskel vorbeste de o rată scăzută a complicatiilor survenite, desi nu dă nici o cifră. Conferinta de la Dallas la care Haskell a descris tehnica D&H a fost intitulată 'Avorturile de trimestru trei: din toate punctele de vedere'. Prezentarea lui Haskell a fos însotită de o înregistrare video de zece minute a unei operatii D&H.[5]

          Ironia amară a vremurilor noastre face ca pruncul nenăscut care este pacient într-o operatie chirurgicală fetală de salvare a vietii ar putea - în mod legal - să devină 'donatorul' involuntar al propriilor sale organe si tesuturi în chiar acelasi spital. Tot ce are de făcut mama copilului este să meargă pe coridor până la salonul potrivit si să solicite un avort. Pe de altă parte, în cazul când pacientul nenăscut ar muri în urma complicatiilor survenite după operatie, mama are dreptul să dea doctorul în judecată, asa cum ar putea face si copilul, dacă s-ar naste handicapat. O astfel de situatie s-a si întâmplat în New York, în 1992. Asa cum scrie John Neuhaus,

          "Probabil ati citit câte ceva despre 'Măcelarul de pe Strada A.', un anume Dr. Abu Hayat care făcea avorturi la cerere undeva în estul New Yorkului iar acum este acuzat pentru că le-a făcut prost. Îl asteaptă douăzeci de ani în închisoare. Rosa Rodriguez, gravidă în luna a opta, a venit la el pentru un avort care avea să fie făcut de mântuială. Părăsind clinica după o operatie incompletă Dna Rodriquz s-a răzgândit si a doua zi a născut o fetită la spital. Ana Rosa este acum [mai 1993] de unsprezece luni si este descrisă de jurnalisti drept un copil inteligent si vioi 'căruia îi plac cornuletele si să se joace cu sora ei Jenny'. Problema este că nu are un brat, acesta îi fusese retezat în timpul operatiei de avortare de către Dr. Hayat…

          Dacă Ana Rodriquez nu ar fi supravietuit si nu s-ar fi născut fără un brat, nu am fi stiut nimic despre măcelarul în Strada A. sau despre sutele din breasla lui care se folosesc în acelasi fel de femei ajunse la disperare. Adeptii avorturilor la cerere sunt hotărâti să lupte împotriva oricărei regularităti în clinicile unde se practică avorturile, chiar si împotriva minimei dovezi prevăzute de decizia Casey de anul trecut dată de Curtea Supremă. Destul de ciudat, însă în New York există o lege care interzice avorturile cu 'termen expirat'. În realitate însă în jur de 4000 de avorturi pe an sunt operate pe copii aflati în faze avansate de dezvoltare (după săptămâna a douăzecea). Totusi, Hayat a fost judecat si pedepsit conform acelei legi, plus altele referitoare la practicarea incompetentă a meseriei de medic."[6]

          Si totusi mai sunt dintre aceia care sustin că fătul care se află în pântecul mamei 'nu este viu' si 'nu are drepturi' independente de cele ale părintilor, ale mamei sau societătii care pot alege pentru el. Potrivit lor, fătul este doar 'parte din trupul femeii'. Toate acestea nu sunt decât inventii medicale si stiintifice, simple povesti băbesti.