Marea minciună

          Scriitorul si umoristul P.J.O'Rourke scrie despre absurditătile 'teologiei' politice si fărădelegii campaniei pentru legalizarea avorturilor:

          "Al doilea punct al crezului liberal, după siguranta de sine, este idea lipsei de socoteală. Liberalii au inventat colegii - de psihologie, sociologie, studii feministe - pentru a dovedi că nimeni nu greseste. Nimeni nu se încumetă să-si asume responsabilitatea pentru actiunile sale…gânditi-vă cât de tare trebuie să dispretuiti liberul arbitru pentru a fi de acord cu o platformă politică favorabilă uciderii pruncilor nenăscuti, nu criminalilor. Un pragmatist înversunat aprobă atât avortul cât si pedeapsa capitală. Un crestin s-ar opune la amândouă. Însă e nevoie de ani de terapie pentru a ajunge la punctul de vedere liberal."[1]

          În era noastră a fărădelegilor si sfidării oricărei logici, pentru a nu mai vorbi de sfintenie, multi oameni care păcătuiesc îsi ascund păcatul sub numele de 'bunătate'. Asa ceva au făcut 'feministele' si 'liberalii' din zilele noastre (ciudat termen pentru cei care reactualizează programul de eugenie nazistă) când au vorbit despre 'avantajele' avortului, redefinind ceea ce este o evidentă oroare 'drept constitutional' sau o simplă 'alegere' clinică. Îmi pare că procedând astfel au deghizat ultima degradare a femeilor drept 'eliberare'.[2]

          Începând din 1973, când avortul la cerere în America - pentru orice motiv, de către oricine, indiferent de vârsta fătului - a fost legalizat, oricare om de bună credintă va vedea că de fapt singurii cu adevărat 'eliberati' de către comertul cu avorturi au fost bărbatii iresponsabili care refuză să dea socoteală pentru activitatea lor sexuală. Nu este nici o coincidentă că printre primii care au sprijinit legalizarea avortului la cerere în America au fost redactorii si proprietarii celor mai difuzate reviste porno.

          Contrar sloganurilor politice feministe, realitatea estetică, spirituală si fizică a avortării este degradantă. Echivalează cu o formă de viol criminal medical. Este tot atât de 'eliberator' pentru femei si pruncii lor pe cât Auschwitz a fost de 'eliberator' pentru evrei. Are acelasi efect asupra femeilor ca pornografia - exploatează, denigrează si reduce femeile la nivelul de sclave ale sexului pe de o parte si 'cetătene eficiente' cu cariere de apărat pe de alta. Transformă pântecele dătător de viată într-o cameră a mortii în care pruncul suferind, care se zbate si se zvârcoleste acolo îsi dă duhul, în timp ce creierii îi sunt aspirati de către un medic ginecolog.

          Practica avortului, 'legalizată' sau nu, reduce femeia la statutul de sclavă a sexului bărbatului si/sau proprietatea afacerii sau corporatiei care priveste întreruperea unei cariere de către un copil drept 'păcat'. În climatul de 'eliberare' sexuală de azi bărbatii nu au nici un motiv să pretindă măcar că văd în femeie altceva decât un mijloc de satisfactie egoistă. Că mentalitatea favorabilă avorturilor transformă femeile în sclave ale sexului - masini de făcut copii si sex - este bine ilustrată de folosirea tot mai mult a pruncilor avortati pentru experimente medicale si consum 'terapeutic', ba chiar cosmetic. Datorită avorturilor femeile sunt acum transformate în bănci de tesuturi, incubatoare pentru 'tesuturi fetale', producătoare de 'transplant material', fabrici de organe si tesuturi si carieriste 'eficiente' pentru care copiii sunt o povară.

          Rezultatele legalizării de avorturi, acceptarea 'eliberării' sexuale, degradarea femeilor si frecventa excesivă a violurilor converg toate într-un fel de stranie simetrie.

          Asa cum scrie Leon Kass:

          "Indiferent dacă motivele lor sunt diferite, faptele violatorului si ale târfei au aceeasi semnificatie. Si unele si celelalte sunt lipsite de modestie, de rusine ori de moderatie sexuală. Amândouă sunt indiferente fată de potentele procreative ale sexualitătii - în special ale femeii. Amândouă privesc sexul drept o satisfactie (mai ales a bărbatului) de moment si strict personală. Amândouă sunt indiferente fată de faptul că sexul este legat si de generatiile viitoare, cărora le dăm viată si le hrănim, achitându-ne în singurul fel cu putintă, datoriile fată de strămosi. Amândouă sunt indiferente fată de căsătorie si familie, acele institutii conventionale al căror scop principal este de a asigura un cămin adevărat pentru dragostea roditoare si generoasă si pentru cresterea de copii sănătosi."[3]

          Sexul a fost redus la statutul de contact sportiv întâmplător în societatea noastră. Acest divort între dragoste, semnificatie si, pe de altă parte, sexualitate, a fost deliberat creat. Asa s-a ajuns ca 'pionieri' ai 'educatiei sexuale' precum Dr. Sol Gordon să afirme că 'Sexul este mult prea important pentru a-l mai amesteca si cu sentiment'. Acceptarea practicii avortului legalizat si a experimentării fetale drept 'normale' si 'morale' a redus bărbatii si femeile la statutul de 'parteneri sexuali' - bănci de tesuturi 'neamestecate' si cu sentiment…

          Nimeni n-ar acuza azi complexul medical-industrial de sentimentalism. Asa cum scria John Whitehead (procuror si fondator al Institutului Rutherford):

          "Redefinirea lui Roe avea să fie rapid si universal acceptată de către breasla de medici. Cu numai sase luni după decizia Curtii Supreme în cazul Roe contra Wade (1973), Peter A.J. Adam, profesor asociat de pediatrie la Case Western Reserve University în Ohio, a trimis un raport Societătii de Cercetări Pediatrice bazat pe cercetarea pe care el si asociatii săi a întreprins-o pe doisprezece prunci de până la douăzeci de săptămâni care au supravietuit avorturilor cu histerotomie. Acesti medici au retezat capetele pruncilor si au fixat niste tuburi în arterele principale ce le irigau creierii. Cercetătorii au tinut capetele acestor prunci, la fel cum rusii au tinut vii capetele câinilor în unele experiente din anii '50. Ca răspuns la întrebările adresate cu privire la această 'cercetare', Dr.Adams a spus: "De vreme ce societatea declară un fetus mort si îi anulează drepturile, nu văd nici o chestiune de etică la mijloc…" Drepturile cui să le protejăm o dată ce ne-am amăgit că fătul nu va trăi?"[4]

          Si în chestiunea avorturilor, si în domeniul cercetării 'tesuturilor fetale' finantate de Presedintele Clinton în 1993, persoana umană este devalorizată.

          În numele 'drepturilor femeii' maternitatea este acum redusă la nivelul unei alte 'optiuni' medical-economice, reci si calculate. Graviditatea a devenit o nedorită 'complicatie' medicală a sexului. Femeile au fost văduvite de statutul lor de făpturi ocrotitoare, de protectia suplimentară ce le revine în calitate de prim si sacru cămin al tuturor fiintelor omenesti. Stiinta a devenit un cosmar de tip fascist în pragul reluării programului nazist de eugenie genetică. Agenda 'feministă' a egalat-o pe cea a industriei pornografice. Programa profesorului de educatie sexuală coincide acum cu idealurile carierei unui proxenet local. Cariera unui medic a devenit greu de distins de cea a unui paznic dintr-un lagăr de concentrare.

          Acest tip de reflex moral pricinuit de legalizarea avorturilor (pentru a nu mai vorbi de misiunea de căutare si distrugere a pruncilor 'imperfecti' din timpul testelor prenatale), prin care răul este vândut drept 'bine' iar cuvântul 'alegere' descrie jefuirea pruncului de posibilitătile viitoare de alegere, este răul suprem la care s-a referit Sfântul Evgarie Ascetul când a scris:

          "Ce să mai spun despre demonul care face sufletul obtuz?…Cum la apropierea sa sufletul se depărtează de însăsi starea sa naturală si se dezbară de cuviinciosie si de frica de Dumnezeu, ne mai privind păcatul drept păcat, sau răutatea drept răutate; judecata si pedeapsa vesnică nu mai sunt pentru el decât simple vorbe; râde la focul ce face pământul să tremure;…orice ai face atunci, când un astfel de suflet se îndreaptă spre păcat nu mai tine seama de nimic…te ignoră cum îsi închide porcul ochii atunci când dă să treacă prin gard."[5]