Legea

În domeniul legislativ am văzut cum juristi de prestigiu, profesori de drept si judecători au abandonat idea călăuzirii legii de către principiile initiale ale  Constitutiei.[1]

S-a mers până într-acolo încât au manipulat legea pentru a-si atinge scopurile politice prin mijloace nedemocratice si chiar neconstitutionale.[2] Un exemplu tipic pentru astfel de abuzuri este decizia din 1973 a Curtii Supreme în cazul Roe contra Wade, în care legile care condamnă si interzic avortul au fost abolite în fiecare stat al Uniunii.  Nu este vorba numai de legile statale ce interzic avortul la cerere, căci două mii de ani  de traditie crestină în ceea ce priveste sfintenia vietii umane, născute sau nu, au fost sfidati prin ‘descoperirea’, în Constitutie, a asa-zisului drept la intimitate, - un ‘drept’ ce nu figurează nicăieri în Constitutie si pe care juristii americani nu l-au ‘descoperit’ vreme de 200 de ani.[3]

În ochii opiniei publice legalizarea avortului avea să devină curând tot una cu acceptarea sa morală. Numărul cutremurător de avorturi înregistrate în fiecare an în SUA o demonstrează cu prisosintă: peste un milion si jumătate. Avortul a fost considerat la început o ‘alegere disperată’, dar frecventa crescută a avorturilor săvârsite de femei care avortaseră deja de câteva ori în trecut, avea să devină o practică uzuală.

În cele din urmă avortul a devenit un ‘procedeu’ atât de acceptat încât a ajuns chiar parte dintr-o industrie medicală subsidiară atunci când, pe 22 ianuarie 1993, experimentelor cu tesuturi de copii avortati li s-a oferit finantare guvernamentală de către Presedintele Clinton.

Cazul Roe contra Wade a fost doar o formă de manifestare a impulsului ideologic revolutionar ce continuă să împingă America tot mai mult pe calea secularizării.

De la programul radical de stânga de studii critice juridice din cadrul Universitătii Harvard, până la audierile politizate ale Judecătorului Robert H. Bork din 1988, si la politica de inginerie socială din timpul administratiei Clinton (experimentele fetale, programele de avorturi finantate de guvern, etc.) am asistat la politizarea legii - sau, mai exact, la abandonul ei – în favoarea diferitelor agende politice, de către juristi, politicieni si de academicieni atei ce predau în facultătile de drept.

Asa cum scrie judecătorul Robert Bork:

“ Filosofia morală a facultătii de drept … se dovedeste a fi o metodă deghizată de a atinge idealurile liberale si ultraliberale ale momentului…Ceea ce învată studentii, pentru a spune lucrurilor pe sleau, este că gândirea juridică ce a functionat vreme  de secole este acum depăsită, iar o formulare verbală retorică poate atinge orice scop politic…Domeniul legislativ este un câmp de bătaie extrem de sensibil căci, precum artele si stiintele umaniste, precum sociologia, istoria, stiintele politice si alte domenii care au ajuns politizate, el poate afecta modul de gândire si chiar întreaga cultură a societătii, prin influenta sa educativ-simbolică”.[4]