Iluminismul

        După Marea Schismă din 1054 si Reforma Protestantă, al treilea eveniment responsabil pentru crearea veacului nostru modern post-crestin a fost Iluminismul. Noua mentalitate Renascentisto-Protestantă de contestare a autoritătii Bisericii istorice si excesele rationaliste ale Calvinismului au fost duse până la ultimele lor consecinte logice, secularizate de către filozofii iluministi de secol XVIII. Alexis de Toqueville vorbeste grăitor despre impactul pe care Protestantismul l-a avut asupra unuia din părintii Iluminismului, Voltaire:

"Sederea de trei ani în Anglia [Protestantă] l-a familiarizat pe Voltaire cu libertatea politică fără ca aceasta să-l si seducă. Ceea ce cu adevărat i-a plăcut în acea tară a fost filosofia sceptică atât de răspândită acolo[1]." 

În secolele XVII si XVIII anumiti filosofi francezi au început să ridiculizeze toată religia, chiar si idea că supranaturalul există, înlocuind astfel de concepte religioase cu ceea ce ei numeau 'ratiune'. Iluminismul asadar avea să se nască în contextul exploziv al certitudinilor religioase istoric-crestine care începeau să se clatine, al scolasticismului Romano-Catolic rationalist, al noilor dogme Protestante si al rigidului  determinism rationalist calvin. Ceea ce au făcut filosofii Iluministi a fost să secularizeze revolutia Protestantă si să o desăvârsească, la fel cum Darwin mai târziu avea să secularizeze conceptul teologic al selectiei, numindu-l supravietuirea celor puternici, iar Marx avea să secularizeze idea augustiniano-calvină a predestinării, numind-o 'marsul inevitabil al istoriei'.

Îmi pare că Iluminismul este 'copilul din flori' secularizat al celor trei miscări reactionare, care, toate aveau să-i datoreze aparitia coruptiei din Biserica Latină Apuseană: miscarea scolastică, Renasterea si Reforma. Astfel, Iluminismul a fost  o miscare condusă de oameni care au respins învătăturile Bisericii Romano-Catolice istorice si, împrumutând din rebeliunea rationalistă a Renasterii si a noii religii Protestante, a început să conteste întreaga autoritate, însăsi idea de rânduială divină.

Ceea ce eruditii Renasterii au început prin contestarea Sfintei Traditii avea să sfârsească printr-o respingere a acelei Traditii. Ceea ce au început Protestantii printr-o revoltă împotriva coruptiei papale, avea să sfârsească printr-o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Ceea ce pornise printr-o respingere a autoritătii sacramentale a Bisericii, a sfârsit prin respingerea sfinteniei vietii omenesti. Ceea ce a început prin batjocorirea Sfintelor Taine de către miscarea rationalistă scolastică, a sfârsit prin proclamarea unor muritori drept noi 'zei'. La sfârsitul Reformei, cultura occidentală era pe punctul de a-si pierde simtul sacrului. Filosofii Iluministi au dat oamenilor ultimul brânci înspre prăpastia îndoielii unde fuseseră adusi de către corupta Biserică Romană scolastică si de către Reformatorii Protestanti.

În timpul Iluminismului, câtiva filosofi francezi, printre care Voltaire si Turgot au respins viziunea traditional crestină asupra lumii, adoptând credinte anti-crestine si anti-traditionale care s-au păstrat până în ziua de azi. Filosofii au învătat că oamenii nu au nevoie de adevărul transcendent, dat de Dumnezeu, si nici de călăuzirea Sfintei Traditii crestine. Ei credeau că oamenii pot hotărî mult mai bine în ceea ce priveste chestiunile morale, fără ajutorul religiei, autoritătii Bisericii sau lui Dumnezeu. Au afirmat, mai mult decât atât, că cei care împărtăsesc o viziune traditional-religioasă asupra vietii sunt un obstacol în calea progresului uman si ratiunii. Credeau că ratiunea seculară este singura necesitate pentru cunoastere si progres. Gândirea omenească, nu Dumnezeu ar constitui astfel o temelie suficient de 'progresistă' pentru societatea viitorului.

Reformatorii au respins Sfânta Traditie din vechime a Bisericii, înlocuind-o cu sloganul 'Sola Scriptura !', au spus că nu au nevoie de nici o traditie pentru interpretarea Scripturilor, afirmând că dacă omul se foloseste de ratiune, Biblia se explică de la sine. Filosofii Iluministi au dus mai departe ideile Reformatorilor - respingând nu numai Biserica istorică, slujirea liturgică, Sfintele Taine, sacramentele si Sfânta Traditie, ci si Biblia însăsi. Tot ce le-a rămas a fost credinta Reformatorilor în  puterea intuitivă a omului de a interpreta marile taine ale vietii fără nici un ajutor exterior. Ei aveau să reducă sloganul Reformatorilor 'Sola Scriptura' la numai 'Sola!'

Marchizul de Condorcet, prieten si truditor cu Voltaire în via Iluminismului a scris acest sumar celebru al principalului crez Iluminist:

          "Am fost martorii evolutiei unei noi doctrine care urmează să dea lovitura finală structurii descompuse a prejudecătii [religioase]: este însăsi ideea perfectibilitătii nelimitate a speciei umane[2]."

          O astfel de afirmatie pare, la prima vedere a fi la polul opus celor cinci puncte ale Calvinismului. Dar cu drumul pavat de către scolastici pentru impulsul irational al reductionismului, cu Dumnezeu 'explicat' de către Reformatori, cu unitatea sacramentală a Bisericii sfărâmată de către calvinisti, cu 'Dumnezeul' Consilului de la Dort prezentat drept un monstru capricios, ideile lui Condorcet aveau să marcheze, în mod firesc, următoarea etapă.

          Daca realitatea a putut fi redusă la un simplu joc al selectiei predestinate - supravietuirea celor puternici alesi de Dumnezeu - de ce nu am renunta la serviciile unui zeu care începea să semene cu un demon pe zi ce trece? De ce nu am alege un om care să domneasca peste un paradis creat de el? Si de ce nu am inventa o întreagă lume, mântuind omenirea prin artă, inginerie socială si stiintă, nicidecum prin reînnoire spirituală?