Concluzie
Intelectualitatea modernă este în mare parte produsul Reformei si al
miscărilor Iluminist-Romantice. Revolta împotriva istoriei continuă si în
ziua de azi, dar acum ea se duce împotriva culturii care i-a dat nastere.
Intelectualii zilelor noastre si-au trădat 'Dumnezeul' de ieri, ratiunea, care
ar fi dorit să înlocuiască ceea ce se credea că tine de 'superstitiile'
credintei crestine, cu idei 'iluminate'. În loc să ofere o alternativă pentru
crestinism, ei venerează acum însăsi îndoiala, abandonându-si idealurile mărete
în favoarea unor programe egoiste de împlinire de sine.[1]
[1]
"Recent, behavioristii din departamentele de psihologie ale
universitătilor au fost constrânsi să facă loc diverselor forme de
psihologie a 'sinelui', asa cum le numeste Paul Witz, care pun accentul pe
satisfactiile emotionale si trăirile mistice supranumite si religioase.
Prin toate acestea domeniul irational este nu doar tolerat ci si cultivat ca
fiind benefic. Vezi Paul Witz, Psihologia
ca religie: cultul proslăvirii sinelui (Grand Rapids, 1977) citat în
Herbert Schlossberg, Idoli de distrus,
pp. 159-160.